Mă măsoară indiferența ta cu iubire.
Telefonul stă, tăcut azi. Taci, și nu știu ce vrea asta să
spună.
Când spui, chiar și în liniște, e bine. Când spui, zici
mult. Multul ăla o fi acolo?
Am scris povestea unei seri triste pline de râsete. Am
scris-o pentru mine, pentru când voi fi uitat-o.
Omul frumos e greu. E atât de frumos încât noi cei mici nu
înțelegem decât infima parte din infinitul lui. Lucifer era cel mai frumos
înger. Și cel mai greu. El nu cade, ci se ridică în frumusețea lui diferită.
Tot așa mă cazi și mă ridici. Ne cădeți și ne ridicați. Pe
amândouă, amândoi.
Poate ăsta-i rostul vostru....să ne apropiați și să ne
descoperiți aflarea noastră.
Plânsul meu râdea pentru că s-a ivit minunea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu