duminică, 2 decembrie 2012

Cui îi pasă?

Citesc, citești bloguri, scriem pe blog. punem poze pe net să cerșim like-uri, poate-poate ne-o crește stima de sine sau ceva.
Și de fapt cui îi pasă?
Cel mult un „vaaai, ce frumos scrie Ciocolata....”...și cui îi pasă? cui îi pasă de fapt de ce scrie „ciocolata” ce scrie, cum scrie. Cine se ascunde între rânduri, în spatele pixului, în spatele laptop-ului.
Și din moment ce nu știi și nu-ți pasă, cine ești tu să-mi spui că n-am scris bine. că n-am trăit bine. că n-am murit încet în fiecare zi, că doar așa face toată lumea.

Și cui îi pasă că nu poți să dormi că ești singur la dracu-n praznic și că mama ta-i acasă, în orașul pe care-l urăști și de care fugi ca de dracu-n pielea goală, și de țara pe care-o iubești, dar te iubești și pe tine și ea te alungă ca o mamă denaturată. 

Și cui îi pasă că ți-e rușine cu a ta și că-i numești mai cu drag pe alții FAMILIE; cui îi pasă că ești clumsy și că ți-a rămas reflexul să te chircești de frică atunci când strici ceva? Te iubește el și-așa.


Cui îi pasă ce traume ai și cum îți pare rău de viața de până acum, da totuși țopăi  în suflet de fericire că nimic nu-i degeaba și că asta trebuia să fii? Sau că-ți bagi piciorul în ce-ți bagă restul pe gât? Sau c-ai putea continua blogul ăsta până netul ar cântări cât 2 căpșuni nu doar una.   

Și cui îi pasă că vrei să vezi lumea da lumea nu te lasă?


Cui îi pasă că blonzii conduc mașini românești, da au un mini-infarct dacă zici că ești român.


Și cui îi pasă că vestu-i o mare farsă, dar că totuși tu vrei să-ți demonstrezi că poți domestici mărul ăsta putred pe dinăuntru.

Și cui naiba îi pasă cine ești seara când te pui în pat și plângi ca să nu omori pe cineva de ciudă că lumea-i o târfă?
Când tuturor le pasă ce etichete ai la haine și căcat de vilă n-ai. Noroc cu el.....

Și cui îi pasă că ai tone de idei geniale, da n-ai bani de-o pensulă nenorocită din păr de petrol? Și că ai lucra ca un măgar, dar ”We like your CV very much, but you are Romanian so our collaboration will not continue. Thank you very much for your interest and good luck with your search.” Că tata nu-i nici măcar Țiriac și mama nu mai are 20 de ani să-l ia acuma.

Și cui îi pasă că-i ora 5 și că ești mai treaz ca niciodată și că a trecut  deja un an și că-n fiecare zi crești din larva de ieri și că te crezi înțelept la vârsta ta și că zic alții, chiar ești.

Cui - să nu zic vorba aia - îi pasă că ai munci ca un măgar da acasă n-ai unde și aici nu te lasă? Și nimeni nu se chinuie cu tine, că nimeni n-are timp nici pt el și de ce să se complice, că doar omul a murit demult și-acu toți suntem roboți insensibili și indiferenți. Că și-așa ești o cifră-ntre prea multe. Dacă eu am burta plină restu să s*beep*.

Și cui îi pasă că mama ta habar n-are cine ești de fapt și o iubești da n-o suporți, și ea te iubește că asta-i treaba ei, da tu nu ești tu cu ea și când ești e jale?

Cui îi pasă că mi-e lene să caut apostroful la ora asta să-l pun unde trebe, ca să nu-mi uit ideea între timp, când și-așa limba română-i un lux și-o raritate ca portocalele lu Ceașcă.  

Cui îi pasă c-o să-ți crape laptop-ul any day now și tu nici măcar să fluieri a pagubă nu știi?

Și cui îi pasă dacă aveți vreunu impresia că mă plâng? Că nu mă plâng. Că nu-mi mai e rușine nici cu cine-am fost și de unde vin, și cu cine sunt azi nici atâta. Că n-o să vă zâmbesc și n-o să vă perii ca pe pisici pentru că nici nu meritați și nici nu vreau să fiu țarina Universului. Și oricum sunt. a Universului meu.

HA!





sursă foto

luni, 12 noiembrie 2012

Închipuiri opace


Cuvintele n-au destulă sevă puse pe e-hârtie.
Măcar salvăm copaci(să-i taie alții) și facem economie
de-omenie.

Suntem mașini cu suflet(încă?!).

Timpul a trecut prin noi și ne-a uitat.
 
Comedie

Noaptea-i singură. stinge totul și dă-i întunericul înapoi.

Culorile s-au scurs în canal. A rămas griul udul frigul.
Bacovia ar avea orgasm purpuriu.

Ruj

-Astăzi vom avea ca fel principal suflete la cuptor.
umplute cu de toate.


Universul e lichid.

Sâc





luni, 15 octombrie 2012

Închipuiri indigo


Moartea-i colorată. uită-te la frunze
vindecarea vine doar când o chemi.
fericirea la pachet magnet la oamenii fericiți.
Scoicile plâng după mare.
Care-a fugit. În Nord. Să se joace cu balenele.

Sângele nu merge spre cap. Părul nu doare sângele da. Îl blochează
tramvaiul plin și stricat.
mijlocul pieței. mijlocul zilei. mijlocul infinitului.
un punct indigo. somnoros


Noapte

sâmbătă, 5 mai 2012

Închipuiri de altă sâmbătă


Învăluire în montagne russe.  Aleargă-n cerebel. 
Ceapa verde n-a ieșit peste tot. 
Greață. N-a plouat la 5. Pictez o vază în cap. 
Dacă pământul s-ar opri am zbura toți? Mă duc să-i pun piedică. 
Vara din calendar nu-i așa frumoasă ca cea de afară. 
Statuia lui cea verde a plecat și nu s-a mai întors. Nu era făcută bine. 
Mi-e rușine. Lumea-i un coș. Dă-mi un ac să scoatem puroiul.
Azi viața miroase a oțet. Tainele Universului unse cu compot de nebunie. Râzi!
Bulele de E-uri sfârâie ironic. Totu-i conspirație.

Picioare umflate zgarie asfaltul cu amintiri grele. Cheile se bronzează uniform. 
Sub pat praful stă la povești. Pahar spart peste Terra. Zgârie norii. 
Panglica râde de ciob. Iar am uitat ce n-am aflat. 
Culorile s-au iubit și cuțitul nu mai taie apa.

Fără sens.
Pac.    

joi, 26 aprilie 2012

Închipuiri de joi


Azi Soarele se joacă trist. Eu mă gândesc că e cald.
Bocet de câine urât în semi-întuneric.
Dor de viitor în altă parte.
Imagini. Limonadă cu flori de salcâm pe hamac.
Părinți. Închipuiți acolo.
O mânuță de copil ce miroase-a înghețată.
Ce faci, cum ești? Cu adevărat.
Te imaginez acolo, stând cu mine aici.
Azi e joi. Mie-mi place miercurea.
Ieri a fost frumoasă.

Plec.

duminică, 8 aprilie 2012

Tic





Timpul se-ndoaie și mă prinde de mână.
Mă trage-napoi, m-aruncă-nainte...
Viața a plecat. Începe viața.

Timpu-i o buclă, am să-l fac fundă.
Îl trag de urechi și el tace. Zâmbind.
Timpul a murit. Se naște timp.

Timpu-i înghețată sub Soarele lui iulie.
Alunecă ușor. Rămâne puțină.
Mănâncă cu poftă.

Timpu-i femeie. Am s-o-nvăț să tacă.
E nerv uzat. E placă.
Din timp se naște și mai puțin.

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Închipuiri de sâmbătă

Culori de miros de primăvară neagră.
Boabele de inimă sărată se rostogolesc amețite pe nisip. Închipuit cald.
Azi vântul încălzește și Soarele îngheață. Și viața ce-ar trebui să se nască stă. 
Unde trebuia să fie zâmbet e ură și unde era ură...nu s-a schimbat nimic. 
Pentru că fără Pământul își dă jos Converșii uzați și nu mai vrea să alerge. A se completa la alegere. 
Albul e negru, negrul și mai negru și turcoazul a plecat în Grecia la plajă. 
Azi copiii sunt bătrâni și bătrânii nu mai sunt deloc. Vis.
Pisica-și ascute gheara. Dali transformă lumea-ntr-o pisică neagră cu ochi albaștri coada stufoasă frumoasă nervoasă. 
Azi omul e sclav tigrului. Trofeu scump. Pantera și-a pus la ușă preș din piele de om. Cu tot cu ”welcome” pe el.
Marea fierbe Soarele-n albastru. Idee. 




 Azi nu va fi fost niciodată. Imaginat.
 Zero.

joi, 5 aprilie 2012

Nu-i ușor

Simți cum ți se strânge pielea în jurul inimii și bați atât de repede încât ai să...
Și gândul tremură aprins de nervi de dor de mâini de ochi de dinți.
Și muști din ce nu-i acolo și iar vine ce-ai vrut să lași în urmă.
Și lacrimile nu șterg golurile umpluturile speranțele visele uitările.
S-a spart peretele. Iar și iar.


 Nu-i ușor.

      

miercuri, 28 martie 2012

Doliu pentru țară

Țara asta a reușit întotdeauna să iasă dinrahat și să supraviețuiască...dar am senzația că de data asta...vom eșua lamentabil.

„Nu-i treaba noastră..”
Dar a cui??? Vreți să vină americanii sau rușii sau mama naibii să ne pună țara la cale și să facă ordine? Să ne deschidă ochii să vedeți TOȚI ce se întâmplă?
De-asta n-ați avut și nu veți avea vreodată ceva.
Românu-i modest dar mai ales când nu trebuie. Da, frate, ești doar unul...dar contezi!! Când veți înțelege chestia asta?


„De ce te bagi? Ești un copil, nu știi tu astea.”
Clar le știu mai bine ca voi pentru că mă interesează, pentru că mă gândesc și la altceva în afară de bani și pentru că e dreptul și obligația mea să mă bag.
Urlați sus și tare salarii, pensii, vă cereți drepturile fără să faceți ceva pentru asta. Obligațiile nu sunt îndeplinite. Unde vă e conștiința? Să ridice mâna sus cine înțelege cu adevărat ce înseamnă asta.

Toată lumea e tare-n teorii. Poate chiar și eu. Dar nimeni nu trece de asta. Sau puținii ăia cărora le mulțumesc. 
Copiii țării nu dorm toți, măcar atâta lumină este și peste noi.
Părinții și bunicii dorm. Au murit ca și cetățeni. Ca oameni, ca ființe care au un oarecare interes pentru cuibul lor. 

„Vă faceți de rușine ieșind în stradă.”
La replica asta pe care am auzit-o de atâtea ori că imi e gravată în creier, încă nu știu să răspund.
Voi vă faceți țara și neamul de rușine că nu ieșiți. 
Culmea e, că în ultima vreme oameni pe care-i respectam din tot sufletul s-au dovedit a fi totuși niște ignoranți. Tot ei judecă tinerii că au o atitudine și că au curaj. 
M-am săturat să fiu judecată pentru ceea ce cred și pentru că vreau să lupt pentru asta și nu am cu cine mai ales în orașu ăsta infect. Dar asta nu  înseamnă că mă voi opri.
Sper iar să ne trezim până nu-i chiar tot pierdut....

Nu meritați să fiți români...nu merităm. Pământul ăsta nu ne merită așa cum suntem.

România e pe moarte și baba privește.      

marți, 27 martie 2012

Acvariu gol

Se usucă aburul rămas singur pe umărul drept
și se ridică greu în uitarea îngâmfată.
Se crapă cerul azi de urlete mocnite...
Și norii plâng ce nu pot plânge eu.
Se vindecă urmele mușcăturilor târzii
și parfumul arogant a devenit nesimțit.
Se pleacă din niciunde spre nicăieri,
și e-aproape ușor în greutatea-i masivă.
Ca doi pești ce se privesc din acvarii
depărtate. Singurătatea e mai caldă când
te știu acolo.    

joi, 22 martie 2012

nod în gât

Mi-a bătut azi inima-n direcția aia în care bate mereu în surdină, dar n-a mai tresărit demult cu putere.
Acolo unde-a fost mereu miere, trandafirul cel mai suav de-ai cărui spini mi-e dor.
Niciodată nu-i ușor.
Dacă la atâția kilomteri  s-a trezit așa, oare cum ar face de te-aș lua în brațe...
Fără să te resping.
Când tot ce trebuie șters e uitat....
A trecut așa de mult....
Nici n-aș mai ști ce să-ți spun, cum să-ți vorbesc, cum să stau lângă tine.
Aș sta doar să te privesc. Și mi-aș cere iertare o eternitate că l-am lăsat să mă ia de lângă sufletul tău. Că eu sunt.
Plângeai după atenție și n-am știut să ți-o dau.... Plângeai, acum plâng eu după noi.
Și toată melancolia și durerea de-acum se evaporă încet în fericirea de-ați vedea chipul radiant. Solar.

Mă ierți?     

miercuri, 21 martie 2012

Consumatori inegali




Consumă gânduri albite cu smoală tare
Uitată-n bucătăria de toamnă.
                         
Consumă idei furate din poșeta publică,
chemată din străinătate,
 inuman și fără acte.

Consumă apa ce-o aruncă copilul
 la gunoi
și îi dă foc pe-o masă de poker.

Consumă petrol supt din sânul Gaiei,
 nervoase și obosite și bolnave,
 în jucării de puf cenușiu
de vise colorate în deloc.

Consumă viață furată de la alții
mai veseli și mai triști și mai departe de ieri
ca să uite să fie vii
 în curtea din spatele minții încuiate
 cu cheia de gel de duș ieftin.

duminică, 18 martie 2012

Riglă


Mă măsoară indiferența ta cu iubire.
Telefonul stă, tăcut azi. Taci, și nu știu ce vrea asta să spună.
Când spui, chiar și în liniște, e bine. Când spui, zici mult. Multul ăla o fi acolo?
Am scris povestea unei seri triste pline de râsete. Am scris-o pentru mine, pentru când voi fi uitat-o.
Omul frumos e greu. E atât de frumos încât noi cei mici nu înțelegem decât infima parte din infinitul lui. Lucifer era cel mai frumos înger. Și cel mai greu. El nu cade, ci se ridică în frumusețea lui diferită.
Tot așa mă cazi și mă ridici. Ne cădeți și ne ridicați. Pe amândouă, amândoi.
Poate ăsta-i rostul vostru....să ne apropiați și să ne descoperiți aflarea noastră.
Plânsul meu râdea pentru că s-a ivit minunea mea.