Închipuiri de joi

 

Azi Soarele se joacă trist. Eu mă gândesc că e cald.

Bocet de câine urât în semi-întuneric.

Dor de viitor în altă parte.

Imagini. Limonadă cu flori de salcâm pe hamac.

Părinți. Închipuiți acolo.

O mânuță de copil ce miroase-a înghețată.

Ce faci, cum ești? Cu adevărat.

Te imaginez acolo, stând cu mine aici.

Azi e joi. Mie-mi place miercurea.

Ieri a fost frumoasă.

Plec.

Tic

Timpul se-ndoaie și mă prinde de mână.

Mă trage-napoi, m-aruncă-nainte...

Viața a plecat. Începe viața.

Timpu-i o buclă, am să-l fac fundă.

Îl trag de urechi și el tace. Zâmbind.

Timpul a murit. Se naște timp.

Timpu-i înghețată sub Soarele lui iulie.

Alunecă ușor. Rămâne puțină.

Mănâncă cu poftă.

Timpu-i femeie. Am s-o-nvăț să tacă.

E nerv uzat. E placă.

Din timp se naște și mai puțin.

Închipuiri de sâmbătă

Culori de miros de primăvară neagră.

Boabele de inimă sărată se rostogolesc amețite pe nisip. Închipuit cald.

Azi vântul încălzește și Soarele îngheață. Și viața ce-ar trebui să se nască stă. 

Unde trebuia să fie zâmbet e ură și unde era ură...nu s-a schimbat nimic. 

Pentru că fără Pământul își dă jos Converșii uzați și nu mai vrea să alerge. A se completa la alegere. 

Albul e negru, negrul și mai negru și turcoazul a plecat în Grecia la plajă. 

Azi copiii sunt bătrâni și bătrânii nu mai sunt deloc. Vis.

Pisica-și ascute gheara. Dali transformă lumea-ntr-o pisică neagră cu ochi albaștri coada stufoasă frumoasă nervoasă. 

Azi omul e sclav tigrului. Trofeu scump. Pantera și-a pus la ușă preș din piele de om. Cu tot cu ”welcome” pe el.

Marea fierbe Soarele-n albastru. Idee. 

 Azi nu va fi fost niciodată. Imaginat.

 Zero.

Nu-i ușor

Simți cum ți se strânge pielea în jurul inimii și bați atât de repede încât ai să...

Și gândul tremură aprins de nervi de dor de mâini de ochi de dinți.

Și muști din ce nu-i acolo și iar vine ce-ai vrut să lași în urmă.

Și lacrimile nu șterg golurile umpluturile speranțele visele uitările.

S-a spart peretele. Iar și iar.

 Nu-i ușor.