duminică, 5 februarie 2012

Spin



Studiază-mă. 
Aprofundează-mă.
Gheața mea fierbe. Conduc cu viteza luminii spre autodistrugere clară. 
- De ce?
-Pentru că îmi ia suflul și pentru că lucrurile bune nu sunt neapărat și folositoare. Nu vreau să trăiesc mult și prost. Mai puțin și mai bine. Clișeu.
Construiesc labirinturi de gânduri și de emoții, un amalgam de incertitudini și de răscruci din care e aproape imposibil să ieși.
Am multe defecte. Și mai multe. Mă enervează și îmi plac.Te atrag și te încurcă până nu mai știi.  O nebuloasă fascinantă și periculoasă. Ăsta e înăuntrul meu. Infinit, schimbător, și mai ales imprevizibil.
N-ai spus, n-ai făcut nimic.
Eu nu mai aveam ce să spun. Sunt vinovată. Nu am nevoie de judecător, nici de avocat.
Totuși m-ai luat în brațe. Poate ți-am mai lăsat o rază bună din mine. 
E greu să mă concentrez pe mine. Sunt suspendată în lăcomia mea lăuntrică. Mă orbește și-mi amețește direcția. Ca o Wheel of Fotune care nu se știe unde și când se va opri. Sau dacă. 
Iar e aiurea. Iar e deloc. 
Ce înseamnă tu și eu? Care dintre tu umple golul? Mister. 

Sufletul e o mașinărie meschină care te cheamă acolo și dincolo și nu te duce nicăieri atunci când ești peste tot.
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu