Termenul de încredere nu mai are valoare în lumea noastră. La fel cum nici valoarea nu mai are valoare.
Superficialitate.
Îndoctrinare.
Supunere oarbă.
Ignoranță.
Asta văd în fiecare zi.
Oamenii s-au întors împotriva oamenilor. Corporații care distrug tot ce apucă, fără să se gândească că prin asta se distrug și pe ei.
Câtă lipsă de respect de sine mai poate avea rasa umană? Cât de oarbă și surdă mai poate fi?
Toți conspirăm împotriva tuturor. Noi cei puțini și mai buni, vreau să sper, contra celor mulți și puternici.
Ca o never-ending story... am mai zis că Omul își merită soarta. Fiecare.
Oricât de ecologiști am fi, oricât de profunzi ne considerăm, suntem totuși animale consumatoare și superficiale într-un fel sau altul.
Toți ne grăbim să fim, să trăim, să existăm, să judecăm.... Fiecare distruge ceva în jurul său, fie că e o viață, poate chiar a sa, fie că e un pom, o floare, o națiune, o planetă.... Și chiar dacă încercăm să construim ceva în schimb, mereu vor fi ceilalți care vor face infinit mai rău ca noi și cărora nu le pasă.
Consum curent, consum apă, consum informație, consum, consum, consum.
Aud tot felul de idei utopice care mă fac să cred că poate totuși mai există o șansă, dar apoi vine un jet rece de realitate și mă trezesc. We're fucked!!! Nu cred că dacă eu închid apa atunci când mă spăl pe dinți un copil din Africa va avea ce bea. Pentru că celor responsabili de asta nu le pasă. Aș prefera să-i duc eu apa aia. Și pentru că dacă tot faci o chestie din asta o faci pentru celălat nu pentru sufletul tău. Omul și atunci când dă e egoist. Dă ca să primească și el, sau ca să-și asigure o șansă în plus la Raiul pe care i l-au întipărit în minte unii.
„Omul ființă socială...” e cel mai anti-social specimen pe care mama Gaia a putut să-l creeze. Ne manipulăm cu fiecare ocazie, cu zâmbetul pe buze și cu cuțitul ascuțit.
Sunt ignorantă pentru că aleg ceea ce vreau să știu? Pentru că nu vreau să-mi încarc memoria și conștiința cu toate porcăriile pe care mi le-ar băga pe gât societatea? Am fost acuzată de asta.
Și probabil au dreptate. În felul lor. Pe vremea când viața era mai simplă, omul era mai bun, era mai om.
Tot repet cuvântul ăsta, OM, dar parcă nu mai are niciun înțeles. Sau nu unul de valoare. Aș vrea pentru o zi, sau poate nici atât să nu mai existe legi. Să vedem atunci cine suntem cu adevărat. Și tot pentru o zi să nu mai existe televiziuni, ziare și nici un alt fel de media. Să aflăm câți avem idei și principii. Fără să ni le arate altu' cu degetul și să credem ca orbeții cu creierul pastă.
Pentru mine cutia cu culori există doar ca obiect de decor și neapărat în casele altora. La fel cum pentru alții așa sunt cărțile. Mi-ar place să-și amintească mai multă lume că nu cu Ferrari-ul și nici cu contul din bancă plecăm de aici.
